| 1.
|
IDENTIFIC'A, ident'ific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaste. ♦ A considera mai multe noţiuni, obiecte, fiinţe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situaţia cuiva, a simţi sau a acţiona asa cum ar face-o altul, a deveni acelasi cu... - Din fr. identifier, lat. identificare. Sursă
: DEX'98
( 13511)
- gall |
| |
| 2.
|
IDENTIFIC'A vb. v. recunoaste.Sursă
: Sinonime
( 187146)
- siveco |
| |
| 3.
|
identific'a vb., ind. prez. 1 sg. ident'ific, 3 sg. si pl. ident'ifică
Sursă
: DOR
(252115)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE IDENTIFIC'A mă ident'ific intranz. (despre persoane) A deveni identic; a acţiona sau a simţi la fel. /<lat. identificare, fr. identifier
Sursă
: NODEX
(337916)
- siveco |
| |
| 5.
|
A IDENTIFIC'A ident'ific tranz. 1) A considera identic; a constata ca fiind absolut la fel. ~ două teorii. 2) (obiecte sau fiinţe) A stabili (pe baza însusirilor caracteristice) ca aparţinând la o clasă sau la o specie; a determina. ~ o planetă. 3) (persoane) A recunoaste pe bază de acte civile; a stabili identitatea. /<lat. identificare, fr. identifier
Sursă
: NODEX
(337915)
- siveco |
| |
|
|